Constantin Brâncuși a avut parte de câțiva mari exegeți, din care unii l-au cunoscut personal. Mă gândesc aici la Petre Pandrea, avocatul oltean cumnat cu Lucrețiu Pătrășcanu și prieten cu mareșalul Iosif Broz Tito. Dar și la Vasile Georgescu, născut la Corlate, Dolj, mai bine cunoscut nouă ca V.G. Paleolog, după un nume de familie inventat, prin prelungirea intenționată și ușor abuzivă a numelui de domnișoară al mamei, născută Paleo.
Dimensiunea comună oltenească a permis lui V.G. Paleolog să facă o analiză a operei brâncușiene pornind de la apartenența la acel spațiu mental tipic românilor dintre Olt, Dunăre și Munții Carpați. Alții au ales să restrângă arealul formator al lui Brâncuși la zona folclorică a Gorjului deluros și submontan. Nu mă pot pronunța asupra validității acestui demers metodologic, prea îngust totuși, după părerea unora. Știu însă sigur că marele Brâncuși a început să își manifeste geniul la Școala de Arte și Meserii din Craiova, unde a realizat și lucrările obligatorii oricăruia dintre cursanți: scaune, cutii, rame, și multe altele.
V.G. Paleolog se oprește asupra acestei părți de ucenicie mai mult meșteșugărească a viitorului mare sculptor. Și îi consacră în anul 1968 un studiu, puțin cunoscut, intitulat Opera artizanală a lui C. Brâncuși (Craiova 1894-1898).
Lucrarea apare ca o comunicare sub egida Centrului de Istorie, Filologie și Etnografie Craiova, din cadrul Academiei Republicii Socialiste România, în Seria Istoria artei, ca opul numărul VII. Cele 20 pagini de text, numerotate, sunt urmate de alte 5 foi, cu câte o ilustrație alb negru lipită pe fiecare foaie și cu scurte texte explicative, în genul decadent capitalistei case editoriale Skira. Sunt prezentate în această parte specială a lucrării cutiuța și cadrul din lemn de tei realizate de artistul încă artizan la Craiova, în ansamblu și în detaliu.
Cartea nu este tipărită, și nici măcar reprodusă în sistemul cursurilor litografiate, atât de comun, încă, în epocă, ci este realizată la mașina de scris. Colofonul de la pagina 20 ne dă mai multe explicații:
Dat la reprodus la 12 august 1968. Bun de multiplicat la 13 august 1968. Apărut august 1968. Tiraj 99 de exemplare. Centrul de istorie, filologie și etnografie din Craiova al Academiei R.S.R. Telefon : 14123. Exemplar nr. ___
Lucrarea pe care v-o prezint astăzi nu face parte din cele numerotate, și care au fost cu siguranță supuse unei riguroase distribuiri academice. Ea aparține, cu maximă probabilitate, unui mic supliment de tiraj, realizat poate în condiții mai elegante decât celelalte, și pe care autorul le-a comanditat direct de la persoana însărcinată cu multiplicarea, pentru uzul său personal.
Să nu uităm, V.G. Paleologu era un distins bibliofil, lucru asupra căruia stă mărturie numărul nu mic de piese scrise sau editate înainte de 1948, și care mai toate au acea mică parte de exemplare numerotate, de la I la X de exemplu, sau notate de la A la Z, în afara tirajului obișnuit.
Așa că autorul a găsit de cuviință să facă o prelungire a tirajului oficial, cu câteva exemplare nepuse în circuitul academic, și pe care le putem identifica numai după lipsa numerotării exemplarului, și prin prezența unei dedicații semnate V.G. Palelolog.
Căci dedicațiile au fost întotdeauna una din pasiunile sale. Stau mărturie fastuoasele desfășurări intelectuale prilejuite de oferirea vreunuia din volumele pe care le-a scris, cunoscute deja marelui public, și din care am și eu câteva exemplare.
Cu siguranță V.G. Palelolog a oferit, imediat sau în timp, toate aceste exemplare hors commerce din Opera artizanală… Stă mărturie dedicația din cuprinsul exemplarului de față:
Omagiu lui Ștefan Voitec drept reînoire a recunoștiinței pe care i-o port. V.G. Paleolog, oct. 968.
De unde până unde amiciția dintre cei doi, sau măcar ajutorul acordat de fruntașul socialist, convertit la comunism, și intelectualul rasat, prieten cu Brâncuși și Ezra Pound?
Între cei doi era o diferență de vârstă de zece ani: amicul lui Brâncuși născut în 1890, fruntașul socialist în 1900. Ambii erau însă olteni, unul din Corlatele, celălalt din Corabia. Vor avea în comun însă liceul, urmat de amândoi la Craiova, la prestigiosul Carol I. Diferența de vârstă era prea mare ca cei doi să se fi cunoscut personal ca liceeni, dar de auzit tânărul Voitec probabil auzise de tânărul Paleolog, devenit relative repede personalitate culturală.
V.G. Paleolog a făcut parte, la Paris, din cercurile boemei culturale celei mai elitiste, din care mare parte era de stânga, fără a fi cu totul comunistă. Opțiune care îi va permite deja maturului Paleologu să fie numit la 1 decembrie 1944, în perioada de ascensiune marcată a stângii politice în România, în calitatea de membru în Comitetul de direcție al Teatrului Național din Craiova, ca publicist și personalitate culturală. Aceasta, în timp ce la Ministerul Educației Naționale oficia, ca ministru, Ștefan Voitec.
Diferența dintre cei doi era însă majoră, din punct de vedere politic. În timp ce V. G. Paleologu a fost în interbelic primar al comunei natale, Corlatele, unde familia deținea însemnate proprietăți, Ștefan Voitec a făcut parte din aripa de stânga a PSD. De altfel, el s-a profilat după anul 1945 ca lider al facțiunii procomuniste din Partidul Social Democrat, și ca fiind cel care a gestionat unificarea celor două partide politice în anul 1948, sub noua denumire de Partidul Muncitoresc Român. Totuși, în atmosfera de luptă politică acerbă din centrul puterii politice, Voitec va fi demis din poziția de vicepreședinte al Consiliului de miniștri, iar din 1952 și din poziția de Președinte al Organizației Cooperativelor de consum. Reabilitarea va veni mai târziu, din 1955, când este numit din nou ministru, și mai ales din 1965, când este promovat de noul secretar general al PCR, Nicolae Ceaușescu, ce voia astfel să arate că îndreaptă greșelile făcute în selecția și promovarea cadrelor de predecesorul său, Gheorghe Gheorghiu Dej.
În acest timp familiei lui Paleolog I se naționalizează pământurile din Corlate, îi sunt confiscate proprietățile, iar lui personal îi este impus un regim de muncă forțată în Gorj, i se stabilește domiciliu obligatoriu, pentru ca apoi să fie trimis ca professor de limba franceză la liceul din Cornu.
Va urma reabilitarea sa, mutarea în Craiova, mai apoi o activitate editorială și publicistică susținută. Aparent, un rol important în această reabilitare l-a jucat Ștefan Voitec, din nou bine poziționat la vârful puterii politice românești.
Pentru tinerii vremii noastre, beneficiari ai tuturor libertăților de mișcare și de exprimare, trebuie să spun că pe întreaga perioadă a comunismului românesc, 1948-1989, pentru cei care avuseseră ghinionul să fi făcut înainte politică alta decât comunistă sau să fi fost burghezi sau moșieri, viața era un infern. Dacă mai aveau norocul să rămână în viață, evident. Iar singura modalitate de ieșire din bolgiile vieții de fiecare zi nu era decât sprijinul discret, dar direct, al vreunuia dintre mai marii vremii…
Așa se explică, deci, recunoștiința reînoită cu care criticul de artă V.G. Paleolog îi oferă lui Ștefan Voitec un exemplar hors commerce din lucrarea sa asupra operei de artizan a lui Constantin Brâncuși.
Sănătate, și vă aștept la lectura numărului următor al serialului nostrum consacrat dedicațiilor!
* Volumul prezentat mai sus face parte din Arhiva Institutului pentru Memorie Vizuală, și nu este de vânzare.
Postarea de față poate fi distribuită liber în cadrul Facebook.
Articolul de față poate fi folosit ca sursă de informații în orice materiale scrise sau vorbite, cu precizarea autorului și titlului articolului, a datei de apariție, precum și a provenienței lor de pe blogul Lucretius.ro.
Reproducerea textului și imaginilor din cuprinsul acestui articol, în oricare altă lucrare sau în presa scrisă sau vorbită poate fi realizată liber în limita a 500 de semne și a maxim 2 imagini, cu precizarea autorului, a titlului articolului, datei de apariție a acestuia și a aparteneței lor la blogul Lucretius.ro al Institutului pentru Memorie Vizuală.
