Domnul se uita peste toată făptura, și a venit rândul meu.
Eu dormeam.
-Vino, Lucrețiu!, mi-a zis.
-Aici sunt, Doamne!
-Ia să vedem, ai probleme cu rotula de la genunchiul drept! Cam clămpăne…
-Da, Doamne!
-Și vrei să scapi!
-Da, Doamne, vreau, cum să nu vreau!
-Și ia zi, cum vrei să scapi, repede sau încet?
-Repede, Doamne!
-O să te cam doară scăpatul ăsta repede, ce zici?
(Bag seamă că Domnul uitase, sau se făcea că uitase, că mă pusese pe o planetă a durerii și suferinții…).
-Să mă doară, Doamne, că am păcătuit!
-Bine Lucrețiu, așa să fie!
(Așa mă alintă Domnul, cu numele de botez, ca dealtfel pe toți creștini…).
M-am întors. Încă dormeam. Dar mă bucuram deja: O să scap de rotula asta care dă să iasă!
Când m-am trezit, am uitat tot ce visasem.
Mai pe după amiaza zilei, m-am dus să mă întâlnesc cu cineva.
La despărțire, când să trec pe partea cealaltă a peronului de tramvai, m-am împiedicat într-o dală de ciment, ieșită cu jumătate de centimetru în sus față de vecina ei.
Am dat în genunchi și în mâna stângă.
Durere, sânge, julituri.
Curgea sângele de te speriai.
Au sărit doi bărbați tineri să mă ajute să mă ridic.
Să îi binecuvânteze Domnul pentru fapta lor bună, pornită din inimă!
Mă durea palma stângă, că mă rezemasem de ea.
Și degetele se cam dăduseră peste cap.
Și îmi zic:
Ia să vezi ce dandana am mai făcut, că nu o să mai pot nici să merg!
Când m-am pus pe picioare, sângele încă curgea.
Dar rotula de la piciorul drept era la locul ei, și nu mai clămpănea.
Ce să fie cu minunea asta?
Că uitasem.
Am stat să îmi vin în fire, și apoi am ajuns acasă.
M-am spălat cu apă și săpun, peste toate juliturile, și am pus deasupra juliturilor pansamente.
Mă cam usturau, și palma stângă mă durea.
Dar de mers acuma mergeam drept.
Zgaibele de la amândoi genunchii, de pe piciorul drept, cotul și antebrațul drept și de pe ambele palme au tot dat înapoi, și într-o săptămână o să dispară.
Dar încheietura genunchiului drept merge bine!
Încă mă doare, dar cu fiecare zi din ce în ce mai puțin!
Și acum trei zile mi-am adus aminte convorbirea cu Domnul.
Stăteam pe loc, și tot o învârteam eu în minte, și zâmbeam.
Mulțumescu-ți, Doamne!
*Drepturile de autor pentru textul de mai sus aparțin Arhivei Institutului pentru Memorie Vizuală. Reproducerea imaginilor din cuprinsul acestui articol poate fi realizată doar cu informarea Institutului pentru Memorie Vizuală și cu menționarea aparteneței fotografiilor la arhiva Institului.
**Fotografiile au fost făcute în Biserica Sfântei Mănăstiri Țigănești, comuna Țigănești, Teleorman.
