Vreme de mai bine de un veac, puteai să fii omorât dacă vorbeai armânește, la sud de Dunăre.
În anul 1927 un bărbat în floarea vârstei publică lucrarea scrisă de tatăl său cu 22 de ani mai înainte. Este o datorie filială, dar și dorința Mamei sale față de soțul ei de altă data și de întotdeauna.
Tânărul bărbat este Cezar Papacostea. Tatăl său, Sterie Gușu Papacostea Goga.
Nu vom repeta toate informațiile prezente pe internet luate, mai toate, din primele pagini ale lucrării apărute în anul 1927, la București. Ar fi și trist, și inutil.
Prezentăm mai jos dedicația, după care voi adăuga câteva cuvinte de respect și apreciere față de niște oameni cu suflet de lumină.
Domnului Gheorghe Murnu, cu o caldă simpatie, din partea Mamei și a lui C. Papacostea. Iulie 1927.
Scrisul lui Cezar Papacostea, 1886-1936, căci el este cel care așterne aceste rânduri, este molcom și așezat, aproape de stilul boierilor intelectuali din Moldova. Este scrisul unui intelectual de la 1900, și nu din interblic, un scris educat, dar lipsit de prejudecăți, un scris elegant, și care împărtășește cugetări de bun simț și bună calitate. Aproape că aș zice: este scrisul lui Mihai Eminescu!
Mama, Theophana-Flora Papacostea, născută Tonu, soția lui Sterie Gușu Papacostea Goga, nu vrea să scrie. Nu că nu ar ști! Este o femeie care a învățat destule, ajutor de nădejde al soțului nu doar în căsnicie, ci și în apostolatul intelectual al acestuia. Dar prea și-a educat bine băieții ca să nu vrea cu tot dinadinsul ca aceștia să strălucească, și să îi lumineze și pe ceilalți!
Tatăl, Sterie, născut în 1853 și mort în anul 1912, înainte de repedea desfășurare de războaie care împart între statele balcanice teritoriile locuite de aromâni. Dezideratul unei Macedonii românești, prezent în manualele de Geografia României și a teritoriilor locuite de români, de la 1890 la 1910 și încurajat de diplomația machiavelică a dublei monarhii habsburgice, care da la schimb ce nu avea, adică teritoriile locuite de românii sud dunăreni, pentru Ardealul, Banatul, Maramureșul și Părțile ungurești locuite de ai noștri, va fi definitive abandonat. Luptătorul armân ar fi murit a doua oară, dacă ar fi înviat la sfârșitul anului 1913…
Ion Georgiadi Murnu, 1847-1922, tatăl lui George sau Gheorghe Murnu, dascăl o vreme la școlile românești din Imperiul Otoman, ceva mai mare decât Sterie, dar doar cu câțiva ani. Prezent în cartea de față cu o scrisoare adresată iubitului prieten, și camarad de luptă pentru românism.
George Murnu, 1868-1957, mai mare decât Cezar Papacostea cu o generație, dar supraviețuindu-i cu încă 21 de ani, și el aflat ân corespondență cu Sterie, pe vremea studenției sale bucureștene.
Două dinastii de fruntași politici și culturali ai aromânilor, două linii genetice armâne de înaltă calitate inteelctuală.
Cea a lui Papacostea vine din bogata comună Moloviștea, de negustori pricepuți și bogați, aflată astăzi în Republica Macedonia de Nord.
La fel ca în vechea Europă despre care vorbesc Fernand Braudel și Pierre Chaunu, prieteniile nu rămân la o singură generașie, ci se moștenesc.
George Murnu, Ioryi al Murnu la sud de Dunăre, moștenește de la tatăl său prietenia pentru Sterie și pentru băieții lui, Cezar în cazul de față.
Celebru pentru traducerea impecabilă a Iliadei și Odiseei, alaltăieri din nou transpusă, magistral, pe marile ecrane de Christopher Nolan, George Murnu este cel care rostește discursul funebru la capătul marelui dispărut.
Nu vrem să spunem aici mai multe. Pe cei care vor să afle și altceva despre luptele aromânilor pentru afirmare națională îi invit să citească lucrarea mai sus pomenită.
Ne râmâne nouă datoria să ne bucurăm și să împărtășim rândurile elegante ale lui Cezar, pentru prietenul său și al tatălui său, George. Al cărui tată, Ioan, a fost el însuși prieten cu Sterie, și cu fiul său, Cezar.
Vorbind despre o vreme în care încă se mai murea la sud de Dunăre dacă vorbeai românește, închei cu o vorbă veche:
Armânlu nu chiari!
* Volumul de mai sus face parte din Arhiva Institutului pentru Memorie Vizuală, și nu este de vânzare.
Postarea aceasta de pe Facebook poate fi distribuită liber în cadrul acestei platforme.
Reproducerea imaginilor și textelor din cuprinsul acestui articol în alte publicații de presă scrisă sau vorbită poate fi realizată doar cu informarea Institutului pentru Memorie Vizuală, cu menționarea paternității textului și a aparteneței fotografiilor la arhiva Institului.
