În primele ore ale dimineții de 15 martie, președintele Cehoslovaciei, după cinci ore de așteptare la ușa lui Hitler, care între timp se relaxa și se uita la un film, este în sfârșit primit în Biroul Oval, pardon, în noua Cancelarie a Reichului.
Hitler începe să țipe la Hacha, și îi spune că trebuie să renunțe la suzeranitate, și să semneze proclamarea Protectoratului Boemiei și Moraviei.
Președintele Emil Hacha refuză.
Goring începe să îl alerge în jururl mesei, cu actul capitulării în mână.
Președintele ceh se prăbușește brusc.
Toată lumea crede că a murit.
Noroc că germanii au medici buni: doctorul personal al lui Hitler îi face o injecție, și Hacha se trezește din morți.
Va mai trăi cinci ani și ceva.
Goring îl amenințase cu distrugerea Pragăi de către aviația germană.
Blufa: ninsese pe toate aerodromurile Germaniei, și avioanele nu se puteau ridica de la sol.
Un Hacha înspăimântat semnează.
Sfârșitul Cehoslovaciei democratice și independente.
…
Dacă mă uit la evenimentele de acum 86 de ani, da, evoluția este evidentă.
Nimeni nu l-a alergat pe Zelenski în Biroul Oval.
Iar Biroul Oval nu este Cancelaria Reichului.
Și nici Volodimir Zelenski nu este Emil Hacha.
Vance nu este Goring.
Iar Trump nu este, cu siguranță, Hitler.
Astăzi Putin este agresorul.
Cu toate acestea, pentru întreaga Europă, ceea ce s-a întâmplat ieri la Washington este o tragedie.
Nu suntem totuși acum 86 de ani.
Ca cetățean român și euro-atlantist convins, sunt însă bulversat.
A rămas prea puțin din speranțe.
Și simt un gust amar în gură…
