Domnul Nicolae Ionel Ciucă și-a dat demisia din postura de senator al marelui și vechiului Partid Național Liberal. L-am cunoscut pe domnul prim ministru Ciucă, pe președintele PNL Ciucă, înainte de asta pe ministrul Ciucă.
Atât cât am avut prilejul să relaționez cu domnia sa, mi s-a părut un om profund onest. Cred că și această onestitate l-a îndemnat să renunțe la poziția de senator, și implicit și la cea de președinte de comisie din cadrul Senatului României.
Citesc acum, la cald, că demisia este legată de un sentiment de trădare pe care domnia sa l-a resimțit față de marele și vechiul Partid Național Liberal, și mai ales față de conducerea lui actuală.
Sper ca lucrurile să nu stea însă așa, și să fie totuși vorba doar de un gest de onoare, al unui vechi și brav militar.
Pentru că termenul de ostaș a fost prea des și prea peiorativ aplicat domniei sale.
Domnul Nicolae Ionel Ciucă trebuie să înțeleagă faptul că eșecul se plăteșete. Domnia sa nu a putut înțelege acest Adevăr prin experiență personală, pentru că înțeleg că nu a pierdut, în războaiele în care a luptat, nici o bătălie.
Lupta politică s-a dovedit însă, pentru domnia sa, un adversar mult mai versatil decât oricare de până la fulminanta nominalizare ca Prim Ministru al României.
Știți, când cineva ca domia sa ajunge președinte al PNL pe o linie de colaborare, ba chiar de fraternizare cu PSD, stau și mă întreb:
Lupta asta politică, cine cu cine o mai poartă?
Sau este vorba de alianțe conjuncturale, de asocieri semnate, iezuit, cu degetele îndoite la spate, ca apoi să fie date declarații imaculate sub aspect moral, de luptă până la moarte cu prietenul de până mai deună zi?
Și în care vorbe ca Luptă sau Alianță își pierd cu totul înțelesul?
Întrebări retorice, firește.
Singurul lucru care rămâne constă în prăbușirea scorului electoral al marelui și vechiului Partid Național Liberal la jumătate, sub președinția domniei sale.
Nu știu dacă este cazul să zic și: sub conducerea…
Căci amatori de a prelua, aparent subtil, dar de fapt pe față, conducerea vieții interne a PNL au fost destui.
Câțiva chiar s-au reliefat în astfel de poziții.
Unele guri rele spun chiar că l-au confiscat politic, cu vorbe meșteșugite, pe domnul președinte Nicolae Ionel Ciucă.
Singura mea întrebare, acum, este următoare:
De ce nu își dau aceștia demisia din pozițiile deținute, încă, în marele și vechiul Partid Național Liberal, la conducerea subterană a căruia s-au încoțopenit prea multă vreme?
Dar, despre morți numai de bine!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
