Acum este o perioadă de avertizări care vin din lumea spirituală.
Nu de pedepse, ci de atenționări asupra unor greșeli cu gândul, nu cu vorba sau cu fapta.
Oamenii sunt tentați acum să exagereze dreptatea pe care o au, și din dreptate să o transforme în judecată exagerat de dreaptă, deci exagerat de rigidă, deci în judecată nedreaptă.
Este o linie foarte subțire între stările astea mentale.
Și de aceea, la început cel puțin, tehnic vorbind nu greșim când judecăm cu dreptate.
Pericolul este să ne încrâncenăm în dreptatea noastră.
Și această încrâncenare este periculoasă, pentru că vine din Ego.
Și este pusă în Ego de Demon.
De fapt asta este problema.
Acela se folosește de Egoul meu, de exemplu, ca să transforme dreptatea din mine în nedreptate.
Și de aceea Dumnezeu îmi atrage atenția.
Și îmi arată cum este și când am dreptate, dar altcineva își găsește și el dreptatea lui, și cele două dreptăți se bat cap în cap.
De fapt Domnul îmi arată că, în Lume și în logica Lumii, nu există Dreptate desăvârșită, ci doar dreptatea unuia și altuia.
Și îngâmfarea mea atunci când am doar dreptatea mea se răsfrânge asupra celorlalți într-o judecată rea, în care mă pun deasupra lor și îi disprețuiesc.
Și îi corectez, dar nu mă mai mulțumesc doar să îi corectez.
Ci dintr-o singură trăsătură de condei îi și judec, și îi și condamn, fără măcar ca să îi și ascult!
Și din împricinat mă fac judecător, procuror, avocat și martor al dreptăților mele!
Și atunci Domnul mă pune în situații în care și alții mă judecă și mă condamnă, fără măcar să mă fi ascultat cu adevărat.
Sau fără să îmi fi crezut spusele.
Așa cum nici eu nu i-am ascultat și nu am dat importanța cuvenită vorbelor lor.
Abia astăzi am înțeles vorba Lui Dumnezeu Cel Viu:
Nu judecați, ca să nu fiți judecați.
Și am deja ani destui pe umerii mei !
Puteam să fi fost mort de mult, și trăit doar în greșeală și păcat.
Căci până acum, îndeletnicindu-mă și cu cele ale dreptului, îmi ziceam: dar nu am decât să judec după dreptate!
Dar acum văd că dreptățile oamenilor nu sunt după voia Lui Dumnezeu, ci se bat cap în cap, și se anihilează una pe alta…
Și frică de a fi judecat pentru dreptatea mea m-a cuprins.
Pentru că dreptatea mea nu e nimic în fața Lui Dumnezeu!
Așa că Domnul mi-a dat învățătură, în ceasul acesta al vieții mele, că să înțeleg și să mă îndrept!
Mulțumesc, Doamne, pentru îndreptările Tale!
Și am să încerc să nu mai judec pe aproapele meu…
Întărește-mă, Doamne !
