Mitropolitul Partenie al Moldovei și Sucevei (1847-1910), născut la Clinceni, în Ilfov, fost episcop al Dunării de Jos, fusese ales în data de 21 februarie 1902 în înalta demnitate pe care avea să o părăsească doar prin mutarea la cele veșnice, opt ani mai târziu.
Trei zile după alegere noul mitropolit ajungea la Iași, pentru a își prelua înalta demnitate ecleziastică. Toate oficialitățile, civile și militare, îl primesc la gară, de unde apoi este transportat cu trăsura de gală a municipalității fostei capitale a Moldovei, alături de primarul Penescu și escortat de doi ofițeri de jandarmi călare, la sediul mitropoliei.
Prezența regelui la Iași cu acest prilej nu este întâmplătoare: conștient de sacrificiul pe care orașul îl făcuse la 1862, când renunțase la statutul său de capitală în favoarea Bucureștiului, regele își propusese, și se și ținuse de cuvânt, să fie de față la toate evenimentele importante ale orașului. Din același motiv, prințul moștenitor Ferinand dispunea în Iași de o frumoasă reședință, perechea aceleia de la Cotroceni, chiar dacă nu de aceleași dimensiuni.
Ceremonia propriuzisă a instalării se desfășoară cu un fast deosebit: membrii dinastiei, în uniformă militară de mare ținută, îl așteaptă pe noul mitropolit sub un baldachin acoperit cu mătase vișinie. Reprezentanții cultului ortodox poartă îmbrăcămintea ceremonială, bogat împodobită. Regele Carol I, având la dreapta sa pe prințul Ferdinand, este cel care înmânează toiagul arhieresc mitropolitului Partenie, timp în care este citit actul de numire în înalta demnitate bisericească.
Familia regală, mai bine decât conducătorii de astăzi (și doar de astăzi) ai României, știau cu adevărat să fie aproape de supușii lor…
