Puțină lume își mai aduce aminte de Theodor Radivon, bijutier de lux, născut la Pitești în anul 1849 și cu o carieră de mai bine de jumătate de veac în marea urbe a Bucureștiului.
Fapt este însă că Radivon a fost și un poet sensibil, și un afacerist de geniu.
Ciudată alăturare!
Ei bine, întrunirea într-o singură persoană a atâtor calități a dus la ceva ce nimeni nu s-ar fi așteptat: realizarea primelor mărțișoare din România!
Și nu așa oricum, ci însoțite de scurte poezii, creații rimate și ritmate, capabile să atragă clientela către produsele Casei sale de bijuterie și horologerie.
Câteva cuvinte despre situația de până la apariția Mărțișoarelor Radivon:
În tradiția veche românească, Mărțișorul era acea împletire dintre un fir roșu de ață, și altul alb, care se lega de mână și era purtat de fete și băieți deopotrivă până de Florii sau până când dădeau primele flori. Atunci el era scos și legat de ramura înflorită a unui copac sau arbust. Obiceiul a dispărut din România, dar se păstrează la vecinii noștri din sudul Dunării, bulgarii.
Se credea că purtarea mărțișorului aduce noroc, și ferește pe purtător de razele prea fierbinți ale Soarelui.
În lumea mai bogată a satelor, târgurilor și orașelor românești era și obiceiul dăruirii, de 1 Martie, a unui bănuț de aur, găurit, cu șnurul de mărțișor introdus prin orificiu și înodat cu fundă. Sistemul acesta s-a perpetuat în timp până în perioada interbelică, în diferite forme.
Cel care a avut pentru prima dată ideea înlocuirii acestor mărțișoare făcute din monezi cu altele, realizate special în acest scop, a fost Theodor Radivon, în anul 1872. Argumentele pe care le aduc în sprijinul acestei afirmații le țin pentru o altă comunicare, mai doctă și potrivită altor ocazii.
Inovația a prins, dar nu dintr-o dată. Din anul 1874, Radivon o promoveză prin intermediul unei broșuri editate de Casa de bijuterii Carapati, pentru care lucra încă din anul 1871. Dar mărțișoarele realizate anume pentru amatori se îndesesc abia după 1889, când tânărul încă Theodor Radivon preia în întregime vechea Bijuterie Carapati, și îi schimbă numele comercial în Casa Radivon. Deja din anul 1886 el se preocupase de promovarea mărțișoarelor prin intermediul câte unei scurte poezioare, simple, dar de impact. Aceste poezii de reclamă, sau poezii utilitare, cum le spunea un articol ușor critic din anul 1894, apărut în Adevărul, vor deveni marca înregistrată a Casei Radivon pentru următoarele multe decenii.
Între timp, după o perioadă de încercări, Radivon va reuși să creeze câteva tipuri de mărțișoare pe care apoi le va reedita în fiecare an, cu minime modificări.
Și, apropo de titlul articolului, trebuie să precizez că mărțișoarele erau realizate de obicei din metal vulgar, argint și aur, plus variante mixte, metal argintat sau argint aurit. Avatarurile istoriei românești au făcut ca piesele de argint, și mai ales cele de aur să fie înstrăinate, topite, ascunse, modificate.
A fost o vreme în care, în timpul comunismului, era o crimă să deții aur. La verificările Miliției și ale Securității, dacă se găseau obiecte de aur, acestea erau confiscate pentru a fi topite, iar proprietarii care nu declaraseră obiectele făceau ani grei de închisoare. Nevinovatele mărțișoare de aur au fost deci vânate și distruse cu bestialitate de reprezentanții regimului comunist…
Din acest motiv mai există foarte puține mărțișoare vechi de aur. Sunt nevoit să le prezint pe acelea, puține și ele, din metal ordinar, care s-au păstrat până astăzi, rugându-vă să faceți un exercițiu de imaginație, și să le poleiți cu auriu, ca să vă bucurați de frumusețea lor originală din timpul lui Theodor Radivon.
Țin să aduc aici mulțumirile mele domnilor Daniel Obreja și Georgian Anghel, pentru permisiunea de a reproduce câte o piesă din colecția domniilor lor, pentru ilustrarea articolului de față.
Din anul 1895 ni se păstrează în colecția Georgian Anghel un mărțișor Radivon cu Baba Dochia, pe avers, topită aproape cu totul sub un soare strălucitor în timp ce își păzește mioarele. Peisajul este montan, iar cerul, cât se vede, este fulgerat de trei rândunele, vestitoarele tradiționale ale primăverii. Pe verso apare textul LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE, 1 MARTIE 1895, în timp ce o altă rândunică ține un mănunchi de spice în cioc.
Credem că acesta este continuarea unei serii mai vechi de mărțișoare în care apare tema vizuală a Babei Dochia, inaugurată probabil în anul 1889. Atunci, în seria de poezii de reclamă ale lui Theodor Radivon, promovate în presă încă din 1886, este prima dată când apare o referință la celebra Babă, iar singura referință cunoscută la alte mărțișoare cu Baba Dochia este din anul următor, și se referă la mărțișoarele realizate de bijutierul G.C. Nicolau, însă din sticlă, nu din metal.
Un al doilea mărțișor păstrat în colecția Daniel Obreja, din anul 1895, ne înfățișează pe avers chipul din profil al regelui, privind spre stânga, cu textul CAROL I REGE AL ROMANIEI. Pe revers, o jerbă de flori sub formă de semilună, simbol al venirii primăverii, cu textul 1 MARTIE 1895.
Prezența chipului majestății sale Regele Carol I pe mărțișor are o dublă explicație. Prima, legătura mentală puternică dintre primele mărțișoare și antecesoarele lor, monezile aflate în circulație, găurite și cărora li se adăuga un șnur. Ori, în anul de grație 1895 toate monezile aflate în circulație purtau chipul Regelui și, dacă ar fi fost găurite pentru a fi transformate în vreun mărțișor, acesta ar fi trebuit neapărat să aibă pe avers chipul regal. Era, deci, continuarea unei vechi tradiții. A doua, încă de la preluarea firmei Carapati de către Theodor Radivon, acesta a obținut brevetul de Furnizor al Curții Regale, stabilind astfel relații speciale cu aceasta la nivel instituțional. Și, să nu uităm, tot Theodor Radivon este cel care în anul 1881, cu prilejul proclamării Regatului, conduce delegația junimii comerciale pentru a îl felicita pe Carol I, devenit astfel din Prinț, Rege.
Cred că jerba de flori de pe mărțișoarele Radivon nu se afla la prima reprezentare. Ca și în cazul imaginii Babei Dochia , ne lipsesc deocamdată piese mai vechi cu acest tip de reprezentare florală. Descoperiri ulterioare vor arunca lumină în mod cert și asupra acestei probleme. În ce privește însă jerba de flori aceasta a avut o lungă posteritate, ca reprezentare grafică a reînvierii vegetației.
Poeziile de reclamă ale anului nu o pomenesc însă pe legendara babă, și nici pe rege, semn că de fapt oferta de mărțișoare putea fi mult mai diversificată decât cea pe care o putem deduce doar din piesele care ni s-au păstrat. Cele două producții literare se referă la cu totul alte subiecte, și anume în principal la frumusețea mărțișoarelor sle și la norocul pe care acestea îl poartă, temă tradițională folclorică și literară.
Pentru a își spori impactul în rândul cititorilor, avizi de noutăți politice, atunci ca și acum, Theodor Radivon se raportează la cea mai stringentă actualitate politică a momentului: dezbaterea în Parlament a Legii Minelor, care viza mai puțin minele de cărbuni, relativ rareîn România Veche, cât zăcămintele de petrol, principala bogăție a țării.
Să nu uităm că România era o veritabilă Arabie Saudită a vremii, principalul producător de petrol al Europei și în top 6 producători mondiali.
Legea promovată de prim ministrul conservator Petre Carp deschidea larg domeniul petrolier capitalului străin, în condiții în care se permitea exploatarea prădalnică a rezervelor de petrol, cu accent pe profitul imediat, și fără prevederi care să reglementeze exploatarea rațională a zăcămintelor. Rezultatul a fost eliminarea aproape totală a capitalului românesc din industria petrolieră.
Legea a fost adoptată la 11 februarie în Cameră și la 18 aprilie în Senat, în ciuda opoziției frenetice a Partidului Național Liberal, și a fost promulgată de regele Carol I pe 21 aprilie 1895.
Acesta este momentul politic la care face referire prima poezie reclamă a lui Theodor Radivon, el însuși național liberal, dar cu clientelă din întreg spectrul politic.
Așa că deputații și senatorii Regatului Român, fără deosebire de culoare politică, sunt invitați în corpore să poarte mărțișoare Radivon. Mărțișoarele Radivon invită la unitate, ce mai!
Mina de Mărțișoare
Legea minerală// Trece la Cameră// Cu majoritate// Și-ncă cu un vot:// Și pe la Senat// O să treacă iară// Trece tot înnot.
Presa liberală// Strică la cerneală,// Scrie un articol,// Scrie aspru tare,// Țara e-n pericol// Pericolu-i mare.
Cea conservatoare// ese din răbdare,// Și-n așa-ngâmfare// Anunță în șiri// Câteva întruniri.
Ambele împreună// Șoptesc binișor// Pericolu-i glumă// E de tot ușor,// Dacă porți la Martie// Câte un mărțișor.
La Radivon însă acest talisman// Te face frumoasă mai mult ca un an,// Ăsta e secretul// Nu e numai svon,// Cele mai frumoase// Sunt la RADIVON.// 32 Calea Victoriei.
Și, pentru prima dată, se vorbește de expedierea mărțișoarelor prin județe, deci în provincie. Deputații și senatorii provinciali erau invitați cu insistență să se aprovizioneze cu mărțișoarele casei, înainte de a pleca acasă:
Mărțișoare
Mai văzut-ați frățioare// Mai frumoase Mărțișoare// Ca la Radivon?
Mai văzut-ați cruciulițe// Inimioare, frunzulițe// Ca în acel loc?
Ah! Pe sînuri bălăioare// Aninați la Mărțișoare// Căci poartă Noroc.
Nimeni n-are norocoase// Eftine și mai frumoase// de cât Radivon.
Prin județe pot trimete// În scrisori sau în pachete// Adresați la Radivon
În timbre sau mărci poștale//Cum-ți place Dumitale// Și apoi le ai plocon.
Onorabili Senatori// Și stimabili Deputați// P-acasă dacă plecați// Mărțișoare nu uitați// Mărțișoare de bonton.
Mai adesea v-amintesc// La Radivon se găsesc// Și cu stimă vă poftesc// 32, Calea Victoriei, 32.
Că în anul 1895 poeziile de reclamă ale lui Theodor Radivon se adresează bărbaților, sponsori tradiționali ai achiziționării de mărțișoare explică și apariția inopinată într-unul din produsele literare a unor„sânuri bălăioare”, adică de o albeață accentuată, corespunzând astfel cu idealul de frumusețe feminină a epocii.
Bărbații trebuiau să aibă la ce să viseze!
Poeziile de reclamă ale anului 1895 s-au inspirat din domeniul politicii tocmai pentru că discuțiile legate de Legea minelor duseseră la o radicalizare fără precedent a clasei politice, și implicit la un interes major din partea populației care conta și care vota, adică aceea care cite aziarele și cumpăra mărțișoarele lui Radivon.
Dotat cu un genial simț al marketingului, acesta se folosește de produsele sale și de sărbătoarea zilei de 1 Martie ca să transforme cumpărarea mărțișoarelor sale într-un liant social în rândul unei societăți prea dezbinate. Altfel spus, nimeni nu își putea găsi liniștea decât dacă cumpăra măcar unul din nenumăratele mărțișoare frumoase, chiar din magazin ul Radivon!
Poeziile altor ani vor avea alte tematici, mai delicate sau mai cochete decât cele din 1895, an excesiv de politic. Radivon va rămâne dealtfel în memoria contemporanilor pentru sintagma:
Frumoasele Mărțișoare
Pentru Doamne și domnișoare!
Zic să aducem un prinos de recunoștiință acestui apostol al bucuriilor mărunte, în această a doua sărbătoare a lunii Martie, Ziua Femeii! Femei la care s-a gândit toată viața lui cum să le facă viața mai bună și frumoasă, cu bijuteriile și mărțișoarele lui de aur!
La Mulți Ani tuturor Doamnelor și Domnișoarelor, din partea lui Radivon și din partea mea!
