Nu vreau să stărui aici asupra amănuntelor legate de confruntarea electoral din zilele de 30 și 31 ianuarie 1921, al cărui erou a fost Vintilă Brătianu, fratele mai mic al lui Ionel Brătianu și, la rândul său, important fruntaș al Partidului Național Liberal. O voi face cu altă ocazie, într-un excurs asupra moravurilor electorale de la 1875 încoace.
Vreau să atrag atenția contemporanilor mei doar asupra a două aspecte.
Primul: fluturașii electorali ai liberalilor nu trădeau acea arhisuficiență de fonduri provenite de la Banca Națională și de la alte afaceri liberale, de care fruntașul liberal Virgil Madgearu îi acuza pe membrii PNL. Erau simple, imprimate nicidecum la nivelul tehnic atins de ilustratele sau reclamele comerciale ale vremii, ci cu hârtia și calitatea tipografică a unui ziar obișnuit.
Al doilea: deși acuzați de apartenență la masoneria revoluționară și fără de Dumnezeu adusă de pașoptiști în Principatele pe atunci încă neunite, semnul electoral al candidaților Partidului Național Liberal era crucea plină. Mai era nevoie de vreo altă dovadă de aparteneță la credința străbună?
Câte probleme insolubile ridică în drumul bolovănos al minților obtuze un simplu și inocent fluturaș electoral de acum 104 ani…
