Crăciunul anului 1911 venea într-o Românie aflată în plin curs de modernizare, în care elitele trăiau ca la Paris și Viena (strictețea prusacă și luterană a Berlinului le era funciarmente străină românilor…), și care se pregătea cu pași mari de realizarea Idealului Național : Unirea cu provinciile românești aflate sub stăpânire maghiară, austriacă și rusească.
La conducere se aflau conservatorii, păstoriți de către Petre P. Carp, aflat la cel de al doilea mandat al său de Prim Ministru. Opoziția Unită, condusă de Ionel Brătianu și de Alexandru Marghiloman, făcea tot ceea ce ținea de ea pentru a dărâma guvernul conservator. În același timp, conservatorii instrumentau, deocamdată cu succes, Afacerea Tramvaielor Comunale, prin care îi acuzau pe liberali de operații frauduloase și conflict de interese în contractul dintre Societatea Tramvaielor din București, afacere liberală, și Primăria Capitalei, condusă de liderul liberal Vintilă Brătianu, în calitate de edil ales al Bucureștiului.
Timpul politic nu se suprapunea însă cu timpul sacru. În luna decembrie începuse suita sărbătorilor creștine care marcau cumpăna dintre ani : Sfântul Nicolae, Ignatul, Crăciunul, Anul Nou, Sfântul Vasile, Boboteaza, Sfântul Ion… În apropierea Crăciunului era organizat, sub influența regală de care am vorbit în articolul https://lucretius.ro/fotografii/bradul-de-craciun-de-pe-terasele-ex-imperiale-din-baile-herculane-in-sufrageriile-burgheziei-din-dumbraveni-vaslui-si-campina-1934-1943/, Pomul de Crăciun. Prilej pentru caricaturiștii Adevărului, de exemplu, să combine imaginea deja emblematică a nașterii lui Hristos cu actualitatea politică.
În Adeverul din chiar data de 25 decembrie 1911, caricaturistul de serviciul al ziarului arată un Brad de Crăciun cu lumânări aprinse,beteală, un ursuleț, dar și câteva mape ministeriale. Regele Carol I așează sub brad jucăriile cadou, o girafă, un trenuleț, așteptate cu nerăbdare de copilași, adică de Titu Maiorescu și Barbu Delavrancea, miniștri în Guvern, în timp ce primul ministru își îndeamnă subordonatul să închidă ușa întredeschisă prin care Brătianu și Marghiloman încearcă să forțeze intrarea la guvernare. Textul este edificator : CONU PETRACHE (către Marghiloman) Ține bine ușa, Alecule, că dau năvală ăia d’afară!!
Sfânta sărbătoare a Crăciunului mai fusese ilustrată în revista Furnica, despre care am mai avut, iarăși, ocazia să scriu ceva mai demult : https://lucretius.ro/istorie/mihai-eminescu-agent-de-publicitate-comerciala-la-furnica-i-1905-1916/.
În prima dintre ele, apărută pe 22 decembrie 1911, și realizată cu talent șfichiuitor de Francisc Șirato, I. Kalinderu, administratorul Casei Regale, îmbrăcat într-o șarjă a unei ținute de mare gală, primește, pe treptele Palatului Regal, o ceată pestriță de colindători, veniți cu Ajunul, fiecare cu câte o traistă și un ciomag, bun acesta pentru ținerea la respect a câinilor fărăr stăpân. Printre colindători se remarcă, prin dimensiuni, Ion Minulescu. Maiestuos, Kalinderu le întinde acestora două magnifice cercuri. Redăm în continuare dialogul spumos dintre cele două tabere :
-Bună dimineața la Moș Ajun ! Ne dați ori nu ne dați ?
-Na băieți, din partea Majestăței Sale Regina!
-Ah! Poeta-regină ne oferă coroanele nemurirei!
-Ce sunteți chiori? Sunt doi covrigi cu susan !
Doar o săptămână mai târziu, pe 29 decembrie, Bradul de Crăciun apare în paginile Furnicii, plin de sticle de Vin de Drăgășani și înconjurat de figurile tipice ale chefliilor de atunci și de totdeauna : bărbați îmbrăcați elegant, cu costum și jiletcă, femeile cu haine strânse pe corp, toți în atitudini exuberante, menite să sugereze împărtășirea lor din suspomenitul vin. Avem de a face cu o reclamă, șarjată, este adevărat, la vinul podgoriilor Brătianu de la Drăgășani, aparținând familiei, care era în același timp inițiatoarea, sub bagheta de finațist priceput a lui Vintilă Brătianu, și a Cooperativelor rurale. Textul este edificator :
Cel mai plăcut și fain cadou
Cine e ‘n stare ‘n București
Să ți-l procure de anul nou:…
Cooperativele Sătești (”)!
Reprezentarea Crăciunului în presa vremii continuă cu Dimineața din 25 decembrie 1911. Întreaga pagină 1 a ziarului este dominată de Bradul de Crăciun, în jurul căruia copii se prind în horă, așteptând nerăbdători cadourile. În câteva medalioane apar imagini care conotau, la acea vreme, Crăciunul arhetipal: Tradiționalii caltaboși, cumpărați de la tarabe, Bucuria copiilor, cu coșurile de flori așezate înaintea unui magazin de jucării, Victimele Crăciunului, cu un cârd de rațe dintr-o piață de orătănii, și cu un oltean cu cobiliță în fundal. Toate, subsumate urării tradiționale: Serbători fericite!
În presa vremii imaginile dedicate Bradului de Crăciun sunt relativ rare, și apar cu predilecție în publicațiile care țineau de trusturile de presă evreiești din Sărindar. Aceștia, toți apropiați monarhiei, erau mai deschiși popularizării acestui obicei, de sorginte totuși străină. Publicațiile de factură ortodoxă își puneau pe prima pagină imagini ale lui Hristos. În mod ironic însă, majoritatea acestor imagini veneau din marea artă a Apusului Catolic, italian cu predilecție. Cum s-ar zice, tot la mila și, de fapt, la talentul străinilor apelau!
Din cele patru imagini prezentate mai sus, trei reflectă evenimente politice sau culturale, sau fac reclamă unor produse. Cu alte cuvinte, le conotează prin prisma celei mai importante sărbători a sfârșitului de an. Doar Dimineața vădește un interes de tip reportericesc asupra Crăciunului, și se apleacă asupra atmosferei în sine a acestuia.
În schimb, toate ziarele și săptămânalele vremii, mai puțin cele socialiste, atee prin definiție, dau din plin știri despre Bradul de Crăciun, organizat la vreo școală, sau de către una din numeroasele societăți de binefacere ale vremii. Societăți conduse de obicei de soția câte unui înalt personaj public, și întărindu-i acesta poziția prin binefacerile pe care le înfăptuiau.
Conservatorul din 28 decembrie 2011 relata pe larg despre Pomul de Crăciun de la Grădinița de copii din strada Delea Nouă nr. 5, condusă de doamna Virginia Constantinescu. În schimb, la Grădinița de copii din Calea Văcărești nr. 230, onorată de prezența doamnei Eliza Greceanu, din partea Societății ortodoxe a femeilor, Pomul de Crăciun a fost înlocuit prin vechiul și ortodoxul obicei Steaua. La eveniment a fost prezentă întreaga garnitură feminină a conservatorismului bucureștean.
Conservatorii erau la putere, așa că nu le-a ajuns un singur eveniment. Un alt Pom de Crăciun au fost organizat și la Atelierele Comunale, sub patronajul doamnei D. Dobrescu, cu participarea elevelor de la Institutul Radu Vodă, care au jucat o piesă de teatru și au cântat. Evident, a participat Dimitrie Dobrescu, primarul Capitalei, S. Mitilineu, prefectul Poliției Capitalei, marele jurist și profesor universitar Paul Negulescu, I. Pache Protopopescu, ajutor de primar, doctorul N. Minovici, și alții.
De o bună recepție s-a bucurat Pomul de Crăciun organizat la Teatrul Național de către I.C. Bacalbașa, director general al Teatrelor, pentru copii artiștilor. Evenimentul a aplanat pentru scurtă vreme conflictele din sânul vieții teatrale bucureștene, și a beneficiat de prezența lui C. Arion, ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice, a președintelui Academiei Române, Iacob Negruzzi, a multor altor oficialități, dar și a multor oameni de cultură: Cincinat Pavelescu, D. Karnabat, Victor Eftimiu, Corneliu Moldovan ș.a., precum și a tuturor artiștilor Teatrului Național și a multor membri ai teatrelor Comoedia, Davila și Grigoriu! Ce mai, un remarcabil tur de forță!
Și la Școala nr. 3 de fete aflăm că a fost organizat un mare și frumos Pom de Crăciun, unde institutoarele au împărțit tuturor celor 150 de eleve jucării, bomboane, ciocolată, mere, mandarine , cumpărate din fonduri strânse chiar de ele.
Perioada Crăciunului nu se preta la un singur set de evenimente. Pomul de Crăciun se desfășoară practic în aceeași zi în aproape toate școlile bucureștene, punându-i pe iluștrii invitați să gonească de la o ceremonie la alta. Câteodată, vizita lor este ulterioară evenimentului Știm astfel, în baza unei scurte știri din ziarul Minerva din 28 decembrie, că Pomul de Crăciun a fost organizat și la Școala Eraclide. Sunt pomenite contribuțiile doamnei Compoteea, conducătoarea Corului, și a domnului I. Mihăilescu, artist al Teatrului Național. Scurt pe doi!
Oficiosul liberal Viitorul din data de 25 decembrie 1911 vine însă să completeze știrea aceasta, aproape telegrafică.
În seara zilei de 24 decembrie chiar Principesa Maria în persoană vizitează Școala de menaj Elena Eraclide din strada Barbu Catargiu. Întâmpinată de doamnele comitetului de patronaj condus de către Elena Eraclide, doantoarea școlii, principesa ascultă cântecele interpretate de corul școlar condus de Maria Nicolau. Vizitează apoi atelierele și expoziția produselor de bucătărie, și pleacă impresionată de tot ceea ce a văzut. Și încărcată de florile primite în dar, și pe care le iubea atât de mult!
După 114 ani am bucuria, iată, să completez fragmentul acesta uitta de istorie bucureșteană!
Și în sfârșit ajungem și la oile noastre, adică la patronajul regal și princiar oferit de membrii Dinastiei ceremoniilor Crăciunului din București!
Conform unui uzaj deja bine încetățenit, Familiile regală și princiară împărțeau săracilor din București și din provincie importante sume de bani, precum și produse și ajutoare de strictă necesitate, lemnele, îmbrăcămintea și plata anticipată a amaneturilor depuse pentru sume mici la Muntele de Pietate incluse.
Distinct de aceste ajutoare, de care beneficiau doar în București 2300 de persoane, la palatul Cotroceni, sediul oficial al familiei princiare, se organiza un tradițional pom de Crăciun, modelul tuturor celorlalte. Pomul, adică Bradul de Crăciun, era dedicat angajaților Palatului Cotroceni și copiilor acestora. Cadourile aveau valori cuprinse între 40 și 200 de lei. Pomul de Crăciun era completat de un bal dedicat exclusiv personalului domestic al palatului, la care, după modelul democratic anglo-saxon introdus la Curtea Princiară de principesa Maria, Ferdinand, Maria și micii prinți dansau împreună cu personalul. După bal, Regele Carol I și Regina Elisabeta au luat masa cu familia princiară, la Cotroceni, pentru ca în prima zi de Crăciun vizita, și luarea dejunului, să le fie întoarse de Ferdinand și Maria, la Palatul Regal de pe Calea Victoriei.
La nivel popular Crăciunul a luat forma panoramelor și călușei, dar mai ales a cârciumelor populare, pentru adulți, a umblatului cu Steaua pentru copii și preadolescenți..
Altfel spus, poporul a chefuit din greu…
În afară de onorarea serbărilor școlare, familia princiară trebuia să țină seama și de Armată și de Corpul Ofițeresc, atât de importante pentru menținerea și propășirea monarhiei. Pomi de Crăciun se organizau pe la toate despărțămintele Armatei. În ajun de Ajun de Ajun, de exemplu, se organiza, chiar în acel an, un Pom de Crăciun la Pulberăria Armatei Dudești. La eveniment participau comandantul, ofițerii și elevi de școală din zonă. De o protecție mai înaltă se bucura serbarea Pomului de Crăciun de la Școala de Artilerie și Geniu, care se desfășura sub înalta oblăduire a soției ministrului de război, doamna Nicolae Filipescu. Momentul ne-a fost păstrat în eternitate de atelierul de fotografie artistică Fotoglob, autorul covârșității majorității fotografiilor oficiale ale vremii. În arier plan se vede Bradul de Crăciun, bogat împodobit, iar în față ni se arată copii, fericiți și bine îmbrăcați, și adulții care îi însoțesc. Totul respiră în fotografie fericire și bună dispoziție. Dreapta sus, într-un medalion, o vedem pe răpitor de frumoasa soție a ministrului, iar stânga sus vedem tradiționala Stea, pe care ortodocșii mai habotnici o preferau, cu îndârjire, Bradului…
Locul în care însă se prezintă, în păr, partea mai tânără a Familiei Regale, este Regimentul 4 Roșiori, Regiment de gardă la Cotroceni, în a cărui imediată apropiere își are încă și acuma sediul, și încă mai mult decât atât, Regimentul personal al Pirncipesei Maria.
Pe peretele din fața noastră vedem tabloul iconic al Prințesei Maria în uniformă de Roșiori, călare, iar la mica masă de desubt îi descomperim pe micii prinți Carol II și Elisabeta, de 18 și 17 ani, ambii viitoare capete încoronate, unul al României, alta, a Greciei… Și, alături, viitoarea Regina Maria, viitorul Rege Ferdinand, cu toate decorațiile pe piept, și în ținută de mare gală, precum și întregul corp ofițeresc al Regimentului. Ancadramentul desenat și adăugat fotografiei ne arată simbolurile armei de cavalerie: potcoava, șaua, biciușca, scările, nelipsite, nici una din ele, nici unui cavalerist. Și o absență: în camera de protocol în care este realizată fotografia nu vedem nici o urmă a Bradului de Crăciun. Acesta, cu siguranță impozant, nu încăpea în nici una din camerele Regimentului, și era amplasat într-una din curțile acestuia. Curioasă ironie a sorții: căutarea noastră a răspândirii și împământenirii obiceiului Bradului de Crăciun se finalizează cu o absență. Poate că norocul ne va scoate în față, în viitor, mărturia vizuală a frumosului Brad de Crăciun de la Regimentului 4 Roșiori!
Să ne mulțumim însă cu ce avem… Și avem destul!
La 45 de ani de la venirea în țară a celui ce va rămâne în mintea și sufletul nostru ca Regele Carol I sărbătorirea Bradului de Crăciun devine o regulă care, în lumea urbană a României Mici, este de neocolit.
Îți mulțumesc, prietene, că ai adăstat asupra rândurilor puse de mine, pe hârtie, în ziua cea mare a Crăciunului, și în care rememorez câteva sclipiri din istoria magnifică și strălucitoare a Bradului de Crăciun, în România.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
