Skip to content

Lucretius

Blog despre litere si pixeli

Facebook-f Instagram
  • Bibliofilie
  • Cărți Poștale
  • Fotografii
  • Inspirații
  • Pelerinaje
  • Cronici
  • Istorie
  • Despre Autor

Lucretius

Blog despre litere si pixeli

  • Bibliofilie
  • Cărți Poștale
  • Fotografii
  • Inspirații
  • Pelerinaje
  • Cronici
  • Istorie
  • Despre Autor

Lucretiu

A short description introducing your blog so visitors know what type of posts they will find here.

Geo Dumitrescu și vocația mentoratului. Dedicație la vârsta senectuții către Raluca Tănăsescu. Episodul 5 din seria de dedicații

Câteodată, un autor alege să ofere cuiva o dedicație pe o carte de acum o treime de secol, pentru că anume acea carte a Maestrului acesta simte că se potrivește cel mai bine persoanei gratificate.
Iar acea persoană care primește dedicația o poate abandona la plecarea din țară, pe drumul cel lung al unei alte deveniri, pentru că puterea acelor câteva rînduri ar trage-o prea tare înapoi.
Istoria de mai jos nu este decât dezvoltarea și arătarea lămuritoare a acestor două adevăruri și fapte de viață.

Mai mult

Dimitrie Stelaru, decedat simulant și poet premiat, și dedicația lui anonimizata către Zaharia Stancu. Episodul 4 din seria de Dedicații.

Dedicațiile de pe cărți vorbesc nu numai despre cine le dă și cine le primește, ci și despre damnatio memoriae. Sau, cum este cazul astăzi, despre hoții de cărți.
Viața lui Dimitrie Stelaru, mitologizată cu talent de el însuși, este un roman în sine. Iar destinul postum al dedicației sale către Zaharia Stacu adaugă și el o notă de mister suplimentară.

Mai mult

Adrian Păunescu si profesorii săi de la Litere. Dedicațiile lingușitoare ale unui poet în plină afirmare. Episodul 3 din seria de Dedicații.

Unui bibliofil autentic nu îi este permis să nu aibă în biblioteca sa dedicații de la marii poeți români, fie aceia zgârciți cu împărțirea lor, fie excesiv de generoși.
De la mijlocul anilor 70, Adrian Păunescu a făcut parte din categoria risipitorilor de dedicații, pe multe din volumele sale de poezii, publicate în tiraje amețitoare, de zeci și sute de mii de exemplare per titlu.
Ce contrast cu tirajul, mare și acela, al Mieilor primi, plachetă de versuri apărută în 2640 de exemplare!
Îți prezentăm, cititorule, o dedicație rară a lui Adrian Păunescu, de la începutul carierei sale auctoriale, cu toate implicațiile sale explicite sau implicite.
Lectură plăcută!

Mai mult

Sărmanul Klopștock și fetele de la Crucea de Piatră. Două dedicații ale unui cronicar puțin cunoscut al mahalalei bucureștene. Episodul 2 din seria de Dedicații.

Un autor nu dă niciodată o singură dedicație pe un anumit titlu publicat, ci zeci, poate chiar sute. De-a lungul vieții, am avut curiozitatea și plăcerea să strâng două, trei sau chiar zece și mai multe dedicații către diferite persoane, dar pe același titlu publicat, fie că era vorba de avangardiști celebri, fie de istorici literari de o anumită anvergură.
În cazul de față vă prezint două dedicații ale Sărmanului Klopștock, pseudonim amuzant și incitant al unui prozator de o anumită notorietate în interbelic, dar rămas prea puțin cunoscut în zilele noastre.
Și aceasta în ciuda subiectelor alese, printre care cel al vieții prostituatelor din Crucea de Piatră a vechiului București nu era chiar cel de pe urmă.

Mai mult

Alexandru Baciu, Din amintirile unui secretar de redacție. Pagini de jurnal, 1943-1978 și 1979-1989, 1997 și 1999. Două dedicații către aceeași fidelă admiratoare. Episodul 1 din seria de Dedicații.

Încep astăzi prezentarea unei serii de 1000 de dedicații aflate în arhiva Institutului pentru Memorie Vizuală, aparținând unor oameni de cultură români, reprezentativi pentru ultima sută de ani și jumătate a Culturii Românești.
Selecția este subiectivă, iar ordinea prezentării nu reflectă o ierarhie a valorii creatorilor antologați. Hazardul descoperirii lor în arhiva Institutului joacă și el un rol important…
Cititorule, urmărește și mâine următorul episod al serialului început astăzi!

Mai mult

Vocea Americii și caricaturile antiamericane ale lui Godell Țukerman: 1947, România

La un sfert de mileniu de Independență a Americii, am ales să prezint un moment mai puțin fericit al relațiilor dintre națiunile română și americană: atacurile graficienilor aflați în slujba comuniștilor din România împotriva Vocii Americii și nu numai, în anul de grație 1947.
Și am ales ca studiu de caz caricaturile lui Godell Țukerman, artist român de origine evreiască, foarte activ în acea perioadă în presa vremii.
Pornind de la o ceartă din domeniul atât de polemic al Artei Caricaturii, arăt apoi cum relațiile reciproce au evoluat și s-au adâncit, până în ziua de azi.
Lectură plăcută, cititorule!

Mai mult

Domnul mă înalță să văd prin Ochii Lui

În fiecare clipă a vieții noastre ne aflăm, și mă aflu, la Capătul Vremurilor, și la Capătul Vieții Mele!
Că pot să mor chiar acuma: și voi fi judecat pentru tot ceea ce am făcut până acum!
Și atunci vederea Cea de Sus care ne este dată îmblânzește Temerile, și Teama, și aduce Bucurie!
Iar Bucuria este temeiul Mântuirii!
Să ne mântuim cu toții, și să ne Bucurăm!

Mai mult

Pe buzele lor stă otrava

În zilele noastre vorbele ucid mai multe suflete decât gloanțele. Iar lupta nu mai este doar cu tancuri și cu drone, cu rachete și cu bombe, ci mai ales cu minciuni și prefăcătorii.
Trebuie trezvie să ne păzim de vorbele cele prefăcute, și de acela de la care vin.
Așa să ne ajute Cel de Sus!

Mai mult

1885-1920: Viață, Moarte și Furt de Identitate în sudul județului Vâlcea

În 1920 cineva suprascrie o amintire de neuitat din 1885 și schimbă denumirea persoanei din fotografie. Pe fotografie sunt deja aplicate două ștampile administrative, de la începutul perioadei interbelice. Totul se întâmplă în sudul județului Vâlcea, lângă viile de aur ale Drăgășaniului.
Vă invit să citiți o poveste despre război, boală și moarte, petrecută printre butucii de viță de vie ai podgoriilor vâlcene, și încifrată în câteva însemnări eliptice de pe parcursul a 35 de ani!

Mai mult

O fotografie color de Szathmary: copil pe scaun, 1878

Acum un veac și jumătate, un copilaș a fost imortalizat de mâna pricepută a marelui fotograf care a fost Carol Popp de Szthmary.
Pentru cineva existența proaspetei mlădițe umane a contat suficient de mult încât să plătească pentru colorizarea fotografiei, tehnică nouă și costisitoare.
Așa a ajuns până la noi imaginea acestui pui de om.
Despre avatarurile acestei receptări vă invit să citiți mai jos.

Mai mult
« Previous Page1 Page2 Page3 Page4 Page5 Next »

Aboneaza-te la Newsletter

Lucretius

Blog despre litere si pixeli

Facebook-f Instagram

© All Rights Reserved 2025